Dincolo de simpla securitate perimetrală, de-a lungul anilor au fost dezvoltate mai multe modele de securitate fizică bazate pe conceptul de “apărare în adâncime”. Apărarea în adâncime este o abordare de securitate în care mecanisme defensive suprapuse protejează activele unei organizații. Dacă un mecanism eșuează, un altul, care utilizează o abordare de securitate diferită, încearcă să împiedice intruziunea.
În acest context, sistemele de Management Video și Analiza Video (Video Management & Analytics System) joacă un rol deosebit de important. Aceste tehnologii avansate integrează camere, codificatoare, sisteme de înregistrare și software de analiză pentru a centraliza și gestiona fluxurile de informații de supraveghere. Ele permit nu doar monitorizarea continuă a zonelor critice, ci și analiza datelor video nestructurate pentru a genera informații utile și a sprijini luarea deciziilor rapide și eficiente.
În articolul de față, vom explora cum Video Management & Analytics System poate fi integrat în diverse strategii de securitate fizică, oferind exemple concrete despre utilizarea acestuia în modele precum Modelul Ceapă (The Onion Model) și Modelul Cățelului de Usturoi (The Garlic Clove Model), printre altele. Această integrare subliniază importanța tehnologiilor de supraveghere video în asigurarea unui sistem de securitate robust și adaptabil.
Această abordare multistratificată include redundanțe intenționate pentru a aborda cât mai mulți vectori de atac posibili și pentru a crește șansele ca orice tentativă de intruziune să fie în cele din urmă zădărnicită înainte de a ajunge la activele critice.
Vă prezint câteva elemente cheie ale conceptului de apărare în adâncime:
- Stratificarea securității: În loc să se bazeze pe o singură linie de apărare puternică, acest concept utilizează mai multe straturi de securitate. Fiecare strat are propriul set de măsuri de protecție.
- Diversitatea măsurilor: Fiecare strat folosește metode diferite de securitate. Aceasta poate include bariere fizice, sisteme de supraveghere, controale de acces, sisteme de alarmă și personal de securitate.
- Redundanța: Măsurile de securitate sunt adesea duplicate sau se suprapun, astfel încât dacă o măsură eșuează, altele rămân active pentru a asigura protecția.
- Detectare și răspuns: Pe lângă prevenirea intruziunilor, sistemele sunt concepute pentru a detecta rapid breșele de securitate și a facilita un răspuns prompt.
- Protecția activelor critice: Obiectivul final este de a proteja cele mai importante active ale organizației, care sunt de obicei plasate în centrul sau în zonele cele mai securizate ale sistemului.
- Adaptabilitate: Sistemul este conceput pentru a face față unei game largi de amenințări potențiale, de la intruziuni fizice simple până la atacuri sofisticate.
Două dintre cele mai utilizate strategii moderne de securitate fizică bazate pe apărarea în adâncime includ Modelul Ceapă (The Onion Model) și Modelul Cățelului de Usturoi (The Garlic Clove Model).
Ambele modele au ca scop crearea unui sistem de securitate solid și adaptabil, capabil să facă față unei game largi de amenințări potențiale. Trebuie să recunoaștem însă, că nu există o singură soluție perfectă pentru securitate și că cea mai bună apărare este una care combină multiple straturi și abordări.
Implementarea acestor modele necesită o planificare atentă, o înțelegere profundă a riscurilor specifice organizației și o investiție continuă în tehnologie, personal și proceduri de securitate. Cu toate acestea, când sunt implementate corect, aceste strategii pot oferi un nivel ridicat de protecție pentru activele critice ale unei organizații.
Înainte de a prezenta aceste modele, vom lămuri câteva aspecte despre Video Management & Analytics System, preluate de pe website-ul AZITREND:
- VMS – Un sistem de management video gestionează un flux de informații de supraveghere prin integrarea cu camere, codificatoare, sisteme de înregistrare, infrastructura de stocare subiacentă, stații de lucru client, sisteme gateway și software de analiză, în principal prin furnizarea unei interfețe unice pentru gestionarea infrastructurii de supraveghere video.
- ANALYTICS – Analiza video este o capacitate de a folosi algoritmi structurați de inteligență artificială într-un software de management video pentru a analiza datele video nestructurate și pentru a genera informații utile pentru un răspuns imediat și decizii eficiente.
- Hardware – Pentru realizarea proiectelor de securitate video utilizăm echipamente ale partenerilor internaționali de top în industria Security.
Modelul Ceapă (The Onion Model)
Acest model este o strategie de securitate fizică bazată pe conceptul de apărare în adâncime care tratează securitatea ca o serie de straturi concentrice, asemănător structurii unei cepe. Fiecare strat reprezintă o metodă diferită de securitate, creând astfel o abordare multi-stratificată pentru protecția activelor unei organizații.
Principalele caracteristici ale Modelului Ceapă sunt:
- Straturi concentrice: Securitatea este organizată în straturi care se suprapun, fiecare strat adăugând un nivel suplimentar de protecție.
- Accesibilitate graduală: Straturile exterioare sunt cele mai accesibile, în timp ce straturile interioare sunt cele mai securizate. Acest lucru înseamnă că pe măsură ce un potențial intrus avansează spre centru, securitatea devine tot mai strictă.
- Redundanță intenționată: Dacă un strat de securitate eșuează, celelalte straturi rămân în funcțiune pentru a proteja activele organizației.
- Control al accesului între straturi: Trecerea de la un strat la altul se face doar prin puncte de control al accesului bine definite și securizate.
Un exemplu de implementare a “Modelului Ceapă” ar putea arăta astfel:
- Stratul exterior: Perimetrul facilității, posibil cu gard, iluminare și supraveghere video.
- Al doilea strat: Intrarea principală cu personal de securitate și verificare a identității.
- Al treilea strat: Zonele comune ale clădirii, accesibile cu un card de acces.
- Al patrulea strat: Zonele de birouri securizate, necesitând un nivel suplimentar de autorizare.
- Stratul interior: Zonele critice (cum ar fi camerele de servere sau seifurile), cu măsuri de securitate foarte stricte. În această zonă, utilizarea unui Sistem de Management Video (VMS) este esențială. VMS-ul gestionează fluxul de informații de supraveghere video, integrând camere, codificatoare, sisteme de înregistrare și software de analiză. Acest sistem oferă o interfață unică pentru gestionarea întregii infrastructuri de supraveghere video, permițând o monitorizare continuă și eficientă a zonelor critice..
Avantajul acestui model este că oferă multiple oportunități de a opri sau întârzia un intruz, crescând șansele de detecție și răspuns înainte ca activele critice să fie compromise.
Este important de menționat că, deși Modelul Ceapă este eficient, el reprezintă o simplificare a realității. În practică, modelul mai sofisticat cunoscut sub numele de Modelul Cățelului de Usturoi (Garlic Clove Model) poate oferi o abordare mai nuanțată și mai adaptabilă pentru facilitățile complexe.
Modelul Cățelului de Usturoi (The Garlic Clove Model)
Așa cum am spus deja, Modelul Cățelului de Usturoi este o strategie avansată de securitate fizică, care reprezintă o extensie mai sofisticată și mai realistă a Modelului Ceapă. Această abordare se bazează tot pe principiul apărării în adâncime, dar oferă o viziune mai nuanțată și mai flexibilă asupra securității unei facilități.
Principalele caracteristici ale Modelului Cățelului de Usturoi sunt:
- Straturi neuniforme: În loc de straturi concentrice, acest model utilizează “buzunare” sau zone de securitate distribuite în întreaga facilitate.
- Perimetru exterior: Există încă un strat exterior de securitate care înconjoară întreaga facilitate, similar cu Modelul Ceapă.
- Securitate distribuită: În interiorul perimetrului, există multiple zone de securitate independente, fiecare cu propriile măsuri de protecție.
- Adaptabilitate: Acest model permite o abordare mai flexibilă, adaptată la nevoile specifice ale diferitelor zone ale unei facilități.
- Complexitate sporită: Pentru potențialii intruși, este mai dificil să evite toate măsurile de securitate, deoarece acestea sunt distribuite neuniform.
Un exemplu de implementare a Modelului Cățelului de Usturoi ar putea arăta astfel:
- Perimetrul exterior: Similar cu Modelul Ceapă, cu gard, iluminare și supraveghere video.
- Zonă de recepție: Un punct de control central pentru vizitatori și angajați.
- Zone de birouri generale: Cu acces controlat prin carduri.
- Zone de înaltă securitate: Buzunare separate pentru departamente sensibile (de exemplu, cercetare și dezvoltare, financiar), fiecare cu propriile măsuri de securitate. Buzunare separate pentru departamente sensibile (de exemplu, cercetare și dezvoltare, financiar), fiecare cu propriile măsuri de securitate. În aceste zone, analiza video (Analytics) devine crucială. Prin utilizarea algoritmilor de inteligență artificială, sistemele de analiză video pot procesa datele video nestructurate pentru a genera informații utile. Aceste informații sunt esențiale pentru răspunsuri imediate și decizii eficiente, ajutând la identificarea rapidă a potențialelor amenințări și la prevenirea incidentelor de securitate
- Camere de servere: O zonă independentă cu măsuri de securitate foarte stricte.
- Zone de producție: Alte buzunare de securitate cu măsuri adaptate la riscurile specifice.
- Zone de depozitare: Încă un set de buzunare de securitate cu controale de acces și monitorizare specifice.
Avantajele Modelului Cățelului de Usturoi includ:
- Flexibilitate mai mare în adaptarea securității la nevoile specifice ale diferitelor zone ale facilității.
- Dificultate crescută pentru intruși în a naviga și compromite toate măsurile de securitate.
- Posibilitatea de a aplica niveluri diferite de securitate în funcție de sensibilitatea și importanța fiecărei zone.
Atenție! Deși acest model este mai eficient în lumea reală decât Modelul Ceapă, el este și mai complex de implementat. Necesită o înțelegere detaliată a facilității, a activelor care trebuie protejate și a riscurilor specifice fiecărei zone. De asemenea, poate necesita o investiție mai mare în tehnologie și personal de securitate pentru a gestiona eficient multiplele zone de securitate.
În concluzie, Modelul Cățelului de Usturoi oferă o abordare mai nuanțată și mai adaptabilă a securității fizice, potrivită în special pentru organizații mari sau complexe cu nevoi de securitate variate.
Alte abordări
Deși Modelul Ceapă și Modelul Cățelului de Usturoi sunt dintre cele mai cunoscute strategii de securitate fizică bazate pe apărarea în adâncime, există și alte abordări moderne care pot fi utilizate eficient.
- Modelul Zonelor Concentrice (Concentric Zones Model): Această strategie împarte facilitatea în zone distincte, cu niveluri crescătoare de securitate pe măsură ce te apropii de centru. Fiecare zonă are propriile sale controale de acces și măsuri de securitate. Acest model este similar cu Modelul Ceapă, dar pune un accent mai mare pe definirea clară a zonelor și pe controlul mișcării între acestea. În acest model, VMS și analizele video joacă un rol esențial în monitorizarea și controlul accesului între zonele distincte. Fiecare zonă poate fi supravegheată cu camere conectate la un VMS, care centralizează informațiile și le integrează cu sistemele de control al accesului. Analizele video pot detecta comportamente anormale și pot alerta echipele de securitate despre potențiale amenințări, permițând o intervenție rapidă.
- Modelul Matricei de Securitate (Security Matrix Model): Acest model combină securitatea fizică cu cea logică într-o abordare holistică. Creează o matrice care ia în considerare atât zonele fizice, cât și nivelurile de acces digital, asigurând o protecție completă atât în spațiul fizic, cât și în cel virtual. Modelul Matricei de Securitate, care combină securitatea fizică și logică, beneficiază de integrarea VMS cu sistemele de securitate cibernetică. VMS-ul poate oferi supraveghere video pentru a proteja infrastructura fizică, în timp ce analiza video poate fi utilizată pentru a identifica activități neobișnuite ce pot indica o breșă de securitate, atât fizică cât și digitală. Acest lucru asigură o protecție completă a activelor.
- Modelul Bazat pe Scenarii (Scenario-Based Model): Această strategie implică identificarea și modelarea scenariilor de amenințare specifice pentru organizație, apoi dezvoltarea de măsuri de securitate adaptate pentru a contracara aceste scenarii. Este o abordare foarte flexibilă și personalizată. VMS și analiza video sunt esențiale pentru implementarea acestui model, deoarece permit simularea și gestionarea scenariilor de amenințare specifice. De exemplu, în cazul unei amenințări de intruziune, VMS-ul poate fi configurat pentru a monitoriza și analiza fluxurile video în timp real, identificând și reacționând la comportamente suspecte. Analizele video pot fi folosite pentru a îmbunătăți scenariile de răspuns prin detectarea automată a anomaliilor.
- Modelul de Securitate Adaptivă (Adaptive Security Model): Acest model utilizează tehnologii avansate, cum ar fi inteligența artificială și analiza de date în timp real, pentru a ajusta continuu măsurile de securitate în funcție de amenințările detectate și de schimbările din mediul de securitate. Acest model utilizează VMS și analiza video pentru a adapta măsurile de securitate în timp real. Sistemele de analiză video bazate pe inteligență artificială pot ajusta automat nivelul de securitate în funcție de amenințările detectate. De exemplu, o creștere a activității într-o zonă de securitate poate determina VMS-ul să alerteze personalul de securitate și să ajusteze setările de acces sau monitorizare.
- Modelul de Securitate Bazat pe Risc (Risk-Based Security Model): Această abordare prioritizează resursele de securitate în funcție de evaluarea riscurilor. Zonele și activele cu risc mai mare primesc mai multă atenție și resurse de securitate. VMS și analiza video sunt utilizate pentru a evalua și gestiona riscurile în mod proactiv. Aceste sisteme pot monitoriza activitățile și pot furniza date pentru evaluarea riscurilor în diferite zone ale facilității. Prin utilizarea analizei video, organizațiile pot identifica zonele cu risc crescut și pot implementa măsuri suplimentare de securitate, cum ar fi monitorizare video sporită sau restricții de acces.
- Modelul de Securitate Integrat (Integrated Security Model): Acest model combină securitatea fizică, securitatea informațiilor și continuitatea afacerii într-un singur sistem de management al securității. Accentul este pus pe coordonarea tuturor aspectelor securității organizaționale. În acest model, VMS și analiza video sunt integrate cu alte sisteme de securitate, cum ar fi cele de alarmă și control acces. VMS-ul poate gestiona toate datele de supraveghere, iar analiza video poate oferi o evaluare continuă a situațiilor de securitate. Această integrare permite o coordonare eficientă între toate aspectele securității organizaționale, facilitând răspunsuri rapide și eficiente la incidente.
- Modelul de Securitate Distribuită (Distributed Security Model): Similar cu Modelul Cățelului de Usturoi, această abordare distribuie centrele de securitate în întreaga facilitate, dar pune un accent mai mare pe autonomia și capacitatea de auto-apărare a fiecărui centru. VMS și analiza video sunt esențiale pentru gestionarea autonomă a diferitelor centre de securitate distribuite. Fiecare centru poate avea propriul set de camere și un VMS local care monitorizează și gestionează activitățile din zonă. Analizele video pot fi folosite pentru a identifica amenințările locale și pentru a coordona răspunsurile, asigurând astfel o protecție eficientă și independentă a fiecărui centru.
- Modelul de Securitate Convergentă (Converged Security Model): Acest model integrează securitatea fizică, securitatea cibernetică și managementul riscului operațional într-un singur cadru de securitate unificat. Acest model se bazează pe integrarea securității fizice și cibernetice. VMS și analiza video contribuie prin monitorizarea și analiza fluxurilor video pentru detectarea anomaliilor care pot sugera amenințări cibernetice sau fizice. De exemplu, un VMS poate fi utilizat pentru a corela activitatea suspectă în apropierea infrastructurii critice cu posibile atacuri cibernetice, oferind o imagine completă a amenințărilor.
Fiecare dintre aceste modele are avantajele și provocările sale specifice. Alegerea celui mai potrivit model depinde de mai mulți factori, inclusiv dimensiunea și complexitatea organizației, tipul de active care trebuie protejate, bugetul disponibil și amenințările specifice cu care se confruntă organizația. În multe cazuri, organizațiile pot alege să combine elemente din mai multe modele pentru a crea o strategie de securitate personalizată care să răspundă cel mai bine nevoilor lor specifice.
Este important de menționat că, indiferent de modelul ales, o implementare eficientă necesită o planificare atentă, o evaluare continuă a riscurilor și o adaptare constantă la amenințările în evoluție.
